marți, 27 ianuarie 2015

Rochia de gala

La inceputul unei primaveri trebuia neaparat sa ma duc la vernisajul unei cunostiinte. La acest vernisaj veneau multe persoane importante, care erau foarte elegante. Eu am mai multe rochii elegante, dar de obicei ma imbrac mai lejer.
Va dati seama ca nu puteam sa ma duc imbracata oricum, ce aveam in sifonier parca nimic nu ma multumea. Asa ca trebuia neaparat sa mai cumpar o rochie de gala, si nu orice rochie, voiam neaparat sa fie foarte eleganta.
Numai cand ma gandeam ce personalitati vin acolo ma lua un fior pe sira spinarii de emotii.
La vernisaje eu am mai fost, dar acesta era mult mai special. Cumpar rochia, ma imbrac, ma machiez frumos, nu strident si fugi la doamna aceasta draga mie.
Am vazut acolo atatia artisti, scriitori, pictori si multa lume buna, manierati si foarte eleganti.
Dar nici cu mine nu ii era rusine, cat de frumoasa eram in rochia mea de gala ( sunt foarte modesta, nu? ).
Ei, si acu' e acu': au inceput sa faca fotografii, care sa ne amintim cu totii ca ne-am cunoscut, si ne-am inteles foarte bine. Dar mie, nu imi place sa fac poze, am senzatia ca nu sunt fotogenica, si voiam sa dispar de acolo. Dar, nu am scapat sub nici o forma, a trebuit sa stau la poze.
Zambeste, uite pasarica, cum era cand eram copil.
Degeaba m-am ferit atat ca am iesit nemaipomenit, cu toate ca de obicei nu ies deloc bine, dar macar ma bucuram ca am facut poze cu cei mai renumiti artisti din lumea lor. Simteam ca plutesc, atat de bine ma simteam cu ei, nu mi se mai intamplase niciodata.
Studiind intreaga colectie de tablouri, atat de minunat erau pictate, era ceva de nedescris.
Tare mi-ar fi placut sa am si eu talentul acesta, dar eu zic ca trebuia sa ai talentul innascut sa faci asa ceva. Au asezat mesele, puteai sa juri ca sunt mese regale, atat de bine aratau toate aranjate. Dar cui ii ardea de mancare cand puteai discuta cu oameni de vaza, care iti povesteau cu atata patima despre pasiunea lor, ca parca iti venea neaparat sa intri in lumea aceasta, atat de fascinant era sa asculti atatea povestioare frumoase.
Am plecat de acolo cu acea euforie care nu o ai mereu, dar nescapand de doamna care a organizat vernisajul, invitandu-ma la ea acasa, sa imi arate toata intreaga colectie de tablouri. O adevarata arta, m-a fermecat cu totul. Am ramas cu acea senzatie, si de abia astept sa mai intalnesc asa ocazie. Si as vrea sa mai cunosc multi oameni asemenea lor.
Totusi rochia mea  nu a trecut neobservata, simtind privirile celor din jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu