vineri, 20 martie 2015

Hidrofor udat gradina

Am avut o perioada in care am stat la tara la bunici. Ei erau foarte harnici si gospodari, dar cateodata nu mai puteau sa faca fata in gradina lor mare cu multe legume, fructe si cateva tufe de trandafiri.

Aveau cativa vecini nemaipomeniti de buni, le mai dadea cate o mana de ajutor prin curte, dar chiar nu se mai putea uda gradina cu galeata sau cu acea stropitoare. Aveau si un mic iaz pe langa casuta lor, si chiar mi-a venit o idee sa luam un hidrofor udat gradina din acel mic iaz.

Asa ca am ajuns acolo cu forte proaspete si cu o idee fantastica, aceea de a lua un hidrofor, si asa a fost mult mai usor sa ude gradina, nu s-au mai chinuit atat de mult fata de cum era cu celelalte obiecte care se folosisera pana atunci.
Dar, cum va spuneam, am petrecut o vara intreaga la ei, ajutand-i la toate treburile gospodaresti, si chiar era o adevarata placere sa pot sta mai mult pe langa ei. Imi placea mult sa deschid hidroforul si sa vad cum aspersoarele incep sa ude legumele, pot spune ca ne-a ajutat foarte mult, fata de cum era sa uzi cu o galeata. Din acele tufe micute udate cu grija si pricepere, au iesit trandafiri foare mirositori, aveau toate culoriile, si chiar erau foarte parfumati, te imbata mirosul lor.
Imi doream foarte mult sa am si eu acei trandafiri care fac dulceata, mie placandu-mi foarte mult dulceata de trandafiri. Si asa o vecina de a bunicilor a venit intr-o zi la noi si mi-a adus butasi de trandafiri, i-am plantat si a fost o adevarata placere sa vezi  cum ii uda aspersoarele. Asa am putut avea si eu acei trandafiri pentru dulceata. Aveau o culoare roz, si asa bine miroseau, de iti venea sa ii mananci asa, fara sa mai astepti sa iti faci dulceata.
Bunicii mei erau atat de multumiti de alegerea mea, aceea de a cumpara un hidrofor pentru udat gradina, ca nu mi-a lipsit in nici o zi prajiturerele gustoase ale bunici mele dragi, asa ca drept multumire ca ii adusesem ceva bun si util in casa.
Si in primul rand avea un aspect care predomina imaginea.
Pentru mine a fost cea mai mare bucurie ca am putut sa ii ajut, pentru ca nu mai suportam sa ii vad cum se chinuie, si imi era tare mila de ei, si nu in ultimul rand pentru ca ii iubeam foarte mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu