vineri, 24 aprilie 2015

Gradina lui bunica

Atat imi este dor de bunica, si de gradina ei cu multi meri si peri, ca si acum imi aduc aminte de gustul fructelor, si de urcatul in copaci.Imi aduc aminte cand eram mica plecam la tara la ea, si primul lucru care il faceam era acela de a ma urca in copaci, nu va spun cate trante luam si ce de julituri aveam in genunchi, ehee, dar imi placea la nebunie sa fiu acolo.
Astazi uitandu-ma pe net, am gasit poza aceasta si mi-am adus aminte exact de gradina ei, si cate nebunii faceam la ea, dar bunica era atat de buna ca nu ma certa niciodata, mai ales ca eu eram un copil tare neastamparat.
Dar, uite asa m-am facut mare, si mereu imi aduc aminte de ea si de gradina ei fantastica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu