duminică, 18 octombrie 2015

O istorioara tragi-comica

Ce vreau sa va povestesc s-a intamplat chiar aseara. Imi pregateam vopseaua de par, un blond inchis, as fi vrut sa ma vopseasca cineva, dar... asa ca m-am hotarat sa fac eu pasul asta. Imbracasem un tricou vechi si decolorat, de casa; imi pregatisem manusile pentru vopsit, casca de plastic si un sac de menaj desfacut pe o latura cu un cutit, pe care sa mi-l prind la gat cu un carlig, asa cum se face la coafor.  Am inmuiat pensula in culoare si mi-am trecut-o peste par. 

Mi-am dat seama ca aveam nevoie de o oglinda si am decis sa imi continui operatiunea in baie. M-am ridicat de pe scaun, am luat castronul cu vopsea in mana si... m-am trezit brusc in bezna. De ceva timp, de cand se inlocuisera cablurile electrice pe strada noastra, nu mai aveam de-a face cu pene de curent, frecvente ca inainte, dar uite ca s-a intamplat. Am ramas cateva clipe nemiscata, asteptand sa revina lumina. 
M-am apucat sa caut lanterna, dar nu mai avea baterie. Lumanari, nici atat. Dar aveam mobilul pe masa. Am pipait pe masa, dupa telefon. Cand mi-am retras mana de pe masa, am simtit o arsura intr-un deget. Ma taiasem intr-un cutit. Am facut un gest rapid si am rasturnat castronul cu vopsea de par. 
Am facut doi pasi spre usa de la bucatarie, dar m-am impiedicat in sacul de plastic, apoi, imediat de sertarul de jos al bufetului pe care il lasasem deschis. Am cazut, rasturnand cosul de gunoi. In cadere, m-am lovit la frunte de coltul taburetului de lemn pe care il folosesc ca sa ajung la dulapul de sus, unde tin vesela pentru ocazii speciale.
Nu m-a durut tare, in schimb, am simtit ceva umed pe fruntge. Pesemene, imi curgea sange. La un moment dat, am alunecat, poate, in vopseaua de par, dar m-am sprijinit la timp de masa. Am deschis usa apartamentului, spre norocul meu atunci a venit lumina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu