miercuri, 30 noiembrie 2016

Nimic nu era adevarat

Auzisem adesea pomenindu-se de varsta de saizeci si trei de ani drept ''punctul critic'', din viata unui barbat; dar ce insemna acest lucru nu mi-a fost clar pana nu mi-a povestit cineva.
Persoana respectiva imi spunea ca orice barbat de patruzeci de ani a trecut prin experienta de a incerca sa aibe o femeie si de a nu putea. Si daca mergea atat de departe incat sa spuna ca barbatul care neaga acest lucru este un laudaros sau chiar un mincinos.
Imi marturisi deschis ca nu a avut nici o asemenea experienta pana la varsta de saizeci de ani. Cu mult inainte devenise un interpret mediocru in arenele dragostei; dar nu suferise niciodata rusinea unui esec.
Dorintele lui erau aproape  la fel de puternice
la saizeci de ani, cum fusesera la patruzeci, dar, asa cum imi povestea, se atata la vederea goliciunii unei femei tinere.
Pe strada se intorcea din ce in ce mai des sa-si fixeze in minte imaginea picioarelor vreunei fete tinere, incercand sa isi imagineze linia soldurilor, avand tot timpul in fata ochilor gratiosul triunghi in fata.
Descoperea ca una sau alta dintre femeile care tinea il putea face sa cunoasca fiori tot atat de puternici ca oricare dintre fetele acestea, poate chiar mai puternici si mai indelungati. Dar el se referea la dorinta si nu la deliciile pasiunii si dorinta de a seuita numai la vederea tineretei svelte si suave.
Dar nimic nu era adevarat, el doar visa la tinerete, si la fete atragatoare, cu toate ca le-ar fi putut fi bunic.
Nu exista oare alte placeri in viata? Ba da, una: cea mai mare, cea mai intensa si de o puritate divina: lectura. Si, in al doilea rand, placerea pe care o simti ascultand muzica buna, sau de a privi un tablou frumos, toate acestea sunt placeri pure, fara ganduri ascunse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu